Amintindu-ne de poveştile copilăriei, iarna pare să fie cel mai frumos anotimp! Troieni de zăpadă, sănii trase de cai pe uliţe, foc în sobe…
În primul rând să recunoaştem că da, când mergem la munte, vrem zăpadă să ne “batem” cu ea, pentru ski, săniuş, bla bla-uri dintr-astea, iar în al doilea rând, altfel simţim şi Crăciunul când afară e totul alb…
Dar după ce trece?? Când ne grăbim să punem înapoi în cutii globuleţele, şi să scoatem copacul din casă, că începe să devină enervant, ocupă spaţiu şi.. practic e în plus, de parcă ne-ar sta pe cap! Atunci, ceea ce ne mai lipseşte e zăpada care ne îngreunează paşii, eventual gheaţa pe care să mai facem nişte acrobaţii şi din care probabil ne mai alegem şi cu nişte vânătăi (într-un caz acceptabil, fără să pomenesc de membre rupte, capete sparte şi aşa mai departe), frigul care îţi usucă pielea şi te obligă să-ţi iei câteva rânduri de haine pe tine… Acum sună altfel, nu?
Şi totul începe ca un vis plăcut… Numai gândindu-ne: PRIMA ninsoare, PRIMII fulgi de nea… De parcă ar coborî Raiul pe Pământ!?! Hm…încercând să caut explicaţii, am găsit una: fiorul la acest gând e dat pentru că e “prima”, “primii”, şi de obicei orice început e frumos pentru că e: NOU. Orice e nou stârneşte curiozitate, interes…
Dar după un timp devine banal, chiar plictisitor şi apoi enervant! Să mergi pe stradă, iar nişte chestii mici, albe şi reci să te lovească în faţă, să-ţi intre în ochi şi-n gură în timp ce vorbeşti… Şi asta nu-i tot…Acele chestioare căzând şi tot căzând.. şi iar CĂZÂND, se aşează şi încarcă trotuarele… Mergi dimineaţa la liceu care e la 20 de minute distanţă şi totuşi faci 30… Ar fi soluţia “simplă” să te porneşti cu 10 minute mai devreme, dar asta ar însemna şi să te trezeşti cu 10 minute mai devreme, dar tu de fapt dormi cu 10 minute chiar mai mult, că e iarna, şi dimineaţa e întuneric, iar căldura de sub plapumă te mai reţine un timp în pat.
Unii poate vor spune că îi duce X cu maşina sau conduc chiar ei, dar nici aşa nu garantez că e prea atrăgător. Străzi poleite, şoferi nervoşi că o bătrânică se chinuie să treacă strada, sau un copil se grăbeşte pe trecerea de pietoni, alunecă şi cade, cei de la volan aşteptănd, eventual înjurând.. Nu e chiar o dimineaţă la care să visezi, nu?
Şi după toate astea, zăpada începe să se topească… Pare gata, dar nu e. Se topeşte într-adevăr, dar câteva zile e “fleoşcăială”! De la asta se ajunge la drumuri urâte, cu zăpadă murdară şi bălţi, papuci murdari, şi o stare generală de dezgust…
Şi când crezi că în final s-a terminat, şi totul revine la normal… natura îşi bate joc şi o ia de la capăt… Din nou apar drăciile alea albe!
Şi cred ca pot spune în numele încă a câtorva persoane, deci, nu vrem să vă pierdem…Dacă îmi veţi citi articolul, veţi şti cui mă adresez… Deschideţi ochii înainte să fie prea târziu…
