Drăcii albe

ianuarie 20, 2010

Amintindu-ne de poveştile copilăriei, iarna pare să fie cel mai frumos anotimp! Troieni de zăpadă, sănii trase de cai pe uliţe, foc în sobe…

În primul rând să recunoaştem că da, când mergem la munte, vrem zăpadă să ne “batem” cu ea, pentru ski, săniuş, bla bla-uri dintr-astea, iar în al doilea rând,  altfel simţim şi Crăciunul când afară e totul alb…

Dar după ce trece?? Când ne grăbim să punem înapoi în cutii globuleţele, şi să scoatem copacul din casă, că începe să devină enervant, ocupă spaţiu şi.. practic e în plus, de parcă ne-ar sta pe cap! Atunci, ceea ce ne mai lipseşte e zăpada care ne îngreunează paşii, eventual gheaţa pe care să mai facem nişte acrobaţii şi din care probabil ne mai alegem şi cu nişte vânătăi (într-un caz acceptabil, fără să pomenesc de membre rupte, capete sparte şi aşa mai departe), frigul care îţi usucă pielea şi te obligă să-ţi iei câteva rânduri de haine pe tine… Acum sună altfel, nu?

Şi totul începe ca un vis plăcut… Numai gândindu-ne: PRIMA ninsoare, PRIMII fulgi de nea… De parcă ar coborî Raiul pe Pământ!?! Hm…încercând să caut explicaţii, am găsit una: fiorul la acest gând e dat pentru că e “prima”, “primii”, şi de obicei orice început e frumos pentru că e: NOU. Orice e nou stârneşte curiozitate, interes…

Dar după un timp devine banal, chiar plictisitor şi apoi enervant! Să mergi pe stradă, iar nişte chestii mici, albe şi reci să te lovească în faţă, să-ţi intre în ochi şi-n gură în timp ce vorbeşti… Şi asta nu-i tot…Acele chestioare căzând şi tot căzând.. şi iar CĂZÂND, se aşează şi încarcă trotuarele… Mergi dimineaţa la liceu care e la 20 de minute distanţă şi totuşi faci 30… Ar fi soluţia “simplă” să te porneşti cu 10 minute mai devreme, dar asta ar însemna şi să te trezeşti cu 10 minute mai devreme, dar tu de fapt dormi cu 10 minute chiar mai mult, că e iarna, şi dimineaţa e întuneric, iar căldura de sub plapumă te mai reţine un timp în pat.

Unii poate vor spune că îi duce X cu maşina sau conduc chiar ei, dar nici aşa nu garantez că e prea atrăgător. Străzi poleite, şoferi nervoşi că o bătrânică se chinuie să treacă strada, sau un copil se grăbeşte pe trecerea de pietoni, alunecă şi cade, cei de la volan aşteptănd, eventual înjurând.. Nu e chiar o dimineaţă la care să visezi, nu?

Şi după toate astea, zăpada începe să se topească… Pare gata, dar nu e. Se topeşte într-adevăr, dar câteva zile e “fleoşcăială”! De la asta se ajunge la drumuri urâte, cu zăpadă murdară şi bălţi, papuci murdari, şi o stare generală de dezgust…

Şi când crezi că în final s-a terminat, şi totul revine la normal… natura îşi bate joc şi o ia de la capăt… Din nou apar drăciile alea albe!

Chinul part.1-Curiozitate

ianuarie 18, 2010

-Vreau şi eu să încerc!

-Băieţi, daţi-i şi ei!

-Trage cât poţi, ţine mult, să nu-i dai drumul decât atunci cănd nu mai rezişti.

-Pff, ce se strămbă!

-Arde!

-Ai suflat prea rapid, mai trage o dată.

-Ţine, ţine!

-Începe să mă ia bă…

-Şi pe mine man!

-Uite, mă, la perdea, se plimbă!

-Nu cred ca are niciun efect asupra mea… Nu mă ia deloc, şi deja am mai mult de două fumuri, ce naiba…

-Fetiţo, ia de-aici, încearcă să tragi din pumn.

-Uite-o bă cum trage!

-Sunteţi nebuni? E prima dată pentru ea, aveţi grijă cât îi daţi!

-Mai vrei?

-Da… Arde gâtu’n draci.. Ce naiba.. Dar mai dă!

-Ia întoarsă!

-Nu-i da drumu’ tu! Ţine fumul cât poţi!

-Uite-oleacă la ea cum face, mor de râs!

-Nebunilor, uitaţi-vă la ea, cum priveşte şi râde!

-Fetiţo, unde eşti?

-Sus…

-Cât de sus?

-F..foarte sus..

-Crizaţilor, uitaţi-vă ce sus e tipa!

-Da, mă… Cum e acolo fetiţo?

-Ce?

-Ha, ha, e prea sus şi nu ne-aude!

-Uite-o că mai vrea! Mai daţi-i!

-Nebunilor, nu-i mai daţi!

-Trage unul după altul, bă, fetiţa ne întrece!

-Cum să ne întreacă!?

Toţi râd… Doi se împuşcă… Unul pluteşte îndrăgostit, iar altul ascultă muzică . Alţii doi joacă biliard, ei n-au luat nimic, beau bere.

-Wă, m-ai nimerit în cap!

-Cum să te nimeresc în cap dacă-s mort?

-Because I got high, ’cause I got high..

-Mai puteţi răde, drogaţi nebuni?

-Lasă-i tu să râdă! Uite şi fetiţa ce spartă e.

-Data viitoare încerc şi eu, se simt prea bine dracii.

-Încearcă acum.

-Nu, de data asta mă asigur că fetiţa nu păţeşte nimic. Oricum, mă cam ia şi pe mine de la fumul de aici.

-Nu are ce să păţească, ăştia se sparg de o grămadă de timp şi n-au nimic. Şi uite la ea ce râde cu ei.

-Da, fiecare vorbeşte pe limba lui şi râde de halucinaţiile lui.

-Voi, e normal să-mi spargă inima pieptul?

-Ţi se pare, nu te mai gândi că-ţi iei panică!

-Mai vreau…

-Mai daţi-i!

-E distractiv şi să-i priveşti, fără să te mai spargi, dar data viitoare vor privi ei şi ne vom sparge noi.

-Da, uite totuşi la ea, e în lumea ei. Avea nevoie de aşa ceva.

-Da, dar văd că ia cam mult… Ar trebui să se oprească.

-Băieţi, nu-i mai daţi!

-Ce-ai, tu? Lasă-ne! E prea tare fetiţa!

-De-acu’ s-o mai aduci să se spargă cu noi.

-Mai vreau…

-Ia de-aici, întoarsă!

-Eşti nebun, nu-i da întoarsă! A fumat în tot felul în seara asta, vrei s-o ia nasol? E prima dată şi e prea mult!

-Uite-o bă cum trage! E eroul nostru!

-Eşti nebun, a suflat fumu’ şi l-a tras înapoi!

-E prea tare!

-Drogaţilor, prindeţi-o!

-Ce-a păţit?? Am zis eu că ia prea mult!

-A leşinat!

-E pe jos, uite unde-a ajuns masa!

-Nu mai respiră!

-Sunaţi salvarea!

-NU ! ÎN NICIUN CAZ!

Păcala făgeţelului (III)- şi tata a construit socialismul

ianuarie 17, 2010

de Petruţ Pârvescu

El le-a zis

dacă se face colectivă eu plec pe şantier
că decât să muncesc pământul altora
mai bine slugă la stat.

Şi tata a plecat
TREIZECI  DE  ANI.

Venea la şase
luni
sau la un an o dată…
îl aşteptam doriţi zile întregi la poartă când se apropia sorocul…
că ne zicea câte unul care trecea pe uliţă:
(aşa într-o doară)
bă nu mai staţi ca proştii,
degeaba,
că tactu’ a murit demult!

CUM SĂ MOARĂ TATA

Dintr-un peisaj mereu inventat, de dincolo de margine de sat,
tata venea târziu încărcat cu de toate:
pâine, salam, haine, jucării şi bomboane.
stătea câteva zile şi iar pleca…

Dimineaţa
o maşină mare lungă cu prelată claxona îndelung.
Tata
dădea să ne pupe pe fiecare ŞASE…
Hai bă nea grigore… (striga plictisit şoferu’
camionului)
Hai bre că ne-apucă noaptea,
ce dracu’ !..

Poezia aceasta este scrisă de domnul Petruţ Pârvescu, ce mi-a fost profesor de istorie si cultură civică în clasa a VIII-a.  Nu ştiu ce impact are asupra altora, dar pe mine m-a impresionat de prima dată când am citit-o şi încă mă trec fiori când o recitesc..

Eros şi Psyche

ianuarie 17, 2010

În perioada ce va urma, voi reaminti si despre celelalte piese jucate de către trupa Katharsis în 2009. Deocamdată voi vorbi despre “Eros şi Psyche”, ce a avut loc pe 20 decembrie 2009 în sala Teatrului Mihai Eminescu, la sărbătorirea unui an al programului “Întâlnirea de azi”. Trupa a fost invitată de către Asociaţia culturală “Vis de artist”.

Membrii trupei au prezentat o poveste de dragoste, un fragment mitologic,”Eros şi Psyché”, piesă regizată si adaptată de d-na profesoară Coca Dorica, după „Măgarul de aur” de Apuleius şi „Legendele Olimpului”, de Alexandru Mitru .

Scurtă descriere a piesei: Psyche, prin frumuseţea ei, a stârnit invidia Afroditei. Aceasta apelează la ajutorul fiului ei, Eros, pentru a se răzbuna, însă el se îndrăgosteşte de muritoare şi se căsătoreşte cu ea. Nu îi permite să-l privească, în schimb îi pune la dispoziţie toate bogăţiile lui şi fiinţe misterioase care să o slujească. La îndemnul surorilor ei pline de invidie, Psyche îşi trădează soţul, fiind părăsită ulterior de către acesta. Disperată, face orice pentru a-l recupera şi ajunge să apeleze la Afrodita. Zeiţa însă rămâne împotriva ei, încercând să o îndepărteze, dar nu reuşeşte să distruga iubirea tinerilor. Peste voinţa ei, Zeus o face pe Psyche Zeiţă, iar cei doi rămân împreună..

Personaje:

Eros-mic: Iustin Coca

Eros-mare: Claudiu Codrescu

Psyche: Daniela Negru

Afrodita: Sandrina Todosi

Surorile: Mădălina Nazare şi Ana-Maria Calimandruc

Regina: Teodora Puianu

Regele: Bogdan Moşneagu

Gheea: Ana-Maria Dănilă

Hera: Adina Iftime

Zeus: Marius Gherman

Ceres: Alis Adăscăliţei

Fiinţe misterioase: Larisa Pădurariu, Dumitriţa Ratarciuc, Raluca Mighiu.

Viaţa bate filmul…

ianuarie 17, 2010

Urât… În copilărie priveam viaţa cu totul altfel şi sunt sigură ca nu sunt singura… Filmele, cel puţin, îmi pareau ceva ireal, erau lucruri ce se întamplau într-o altă lume, nu cea în care trăiam EU, noi… Am ajuns  însă, demult, să realizez că, de fapt, realitatea e chiar cu mult mai crudă. Violenţe, violuri, droguri, crime- REALE ! Poate aş fi reuşit să-mi imaginez când am mai crescut că probabil, da, există, dar e imposibil  să existe în cercul meu de prieteni. Viaţa m-a bătut iar.

De curând, o persoană foarte apropiată mie încerca să mă convingă cât de bună este amfetamina, citându-mi de pe un site că are efect stimulator, euforizant, de înlăturare a senzaţiei de oboseală, de îmbunătăţire a performanţelor fizice şi intelectuale, de scădere a apetitului; reduce oboseala, îmbunătăţeşte performanţele cognitive şi atletice. Ca mod de consum: sub formă de pastilă, pe nas sau fumat.

Cum să mă las convinsă că sunt atât de benefice? Într-adevăr dau ele energie şi stare de bine, şi altele… Dar simţindu-te bine câteva ore nu schimbă situţia prin care treci şi de care vrei să scapi.  D’accord, amfetaminele tratează depresiile…în spitale, sau prescrise de către medic. Dar depresia e o boală căreia nu-i pui tu diagnosticul, iar dacă că te-a părăsit iubitul/iubita, sau te-ai certat cu mama şi eşti supărat/ă nu e acelaşi lucru cu depresia. Probabil de unde îmi cita respectiva scria ca modalităţi de consum: sub formă de pastile, pe nas sau fumat, dar nu scria că sunt şi recomandate acestea… Să mă contrazică cineva dacă are cum.

Deşi aveam unele idei despre aceste lucruri, întâi m-am informat ca să nu mi se reproşeze că vorbesc aiurea… Într-adevăr, nu dăunează consumate “din an în Paşte”:

Efectele folosirii pe termen scurt

Amfetamina sulfat dă celor care o folosesc extraenergie pentru 6-10 ore, previne somnul, reduce apetitul, măreşte viteza inimii, accelerează respiraţia şi dilată pupilele. Consumatorii acestei amfetamine se simt plini de energie, mai veseli şi încrezători şi din cauza acestor efecte există un risc foarte mare al dependenţei psihologice.

Incredibil, ce bună e! Dar totuşi, reciteşte ultima propoziţie “din cauza acestor efecte există un risc foarte mare al dependenţei psihologice”. Dependenţa psihologică duce la folosirea pe termen îndelungat, ceea ce înseamnă…

Efectele folosirii pe termen îndelungat

Consumatorii înrăiţi riscă afectarea vaselor de sânge, a inimii, mai ales cei care au deja probleme cu o mare presiune a sângelui, probleme cu inima şi cei care fac exerciţii de forţă în timp ce iau drogul. Consumatorii care sunt obişnuiţi cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinaţii, deziluzii şi paranoia.

De pe alt site:

Abuz si dependenta:
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic (“o carja pentru un suflet bolnav”) ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substante tipice dadatoare de dependenta, in sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult – pana la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala in toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce in ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, in acelasi timp insa doarme din ce in ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cateva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea intr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.

In cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias – o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Dezintoxicare:
In abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai tarziu, cate 12 – 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte incet; chiar si in timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut.

Tot la fel de drăguţ pare acum? Pentru mine nu, sper că nici pentru tine…  Şi pe lângă toate astea, îţi pierzi prietenii care nu vor să fie influenţaţi. Dar totuşi îi doare să te vadă distrugându-te. Îţi răneşti părinţii, care pentru tine se sacrifică din multe privinţe şi te iubesc mai mult decât îţi poti imagina. Şi astea pentru ce? Să se facă şi despre tine o melodie foarte apreciată şi ascultată de majoritatea tinerilor,  gen: a fost un puşti, a descoperit drogul, plăcerea dispărea, a luat o supradoză şi a murit, iar lumea încă îţi aduce aminte de el? Wow, ţi se va părea foarte “cool” !! Să se cânte despre tine !! Dar stai, tu n-ai să auzi melodia, tu ai să fii undeva sub pământ, hrană pentru viermi…!

Mesaj: nu vreau să vă pierd… :-( Şi cred ca pot spune în numele încă a câtorva persoane, deci, nu vrem să vă pierdem…Dacă îmi veţi citi articolul, veţi şti cui mă adresez… Deschideţi ochii înainte să fie prea târziu…


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.