Pentru început, să facem amândoi nişte scăderi din principii şi orgolii. Mai scade şi privirea încruntată, iar eu am să scad din încăpăţânare. Reduc şi din cuvintele aruncate la nervi, dacă vei face şi tu asta. Acum, adună un zâmbet şi am să te urmez. Împarte-ţi timpul cu mine şi am să-mi înmulţesc bătăile inimii. Nu excludem probabilitatea să ţi le înmulţeşti şi tu. Să înlocuim termenul necunoscut cu comunicarea. Să mai adunăm câteva dansuri, câteva momente de tăcere şi câteva şoapte. Să ne bucurăm de rezultat, dar să nu ne oprim aici. Hai să-l dividem în clipe de neuitat din care să facem mulţimi de amintiri, cărora să le dăm un membru comun: NOI.

Haha… Uite căteva strivite pe margini, peste ele-au trecut tancuri cu..alte gânduri. Hm.. câteva încearcă să le reconstituie. Nu reuşesc pentru că-s făcute varză. De-aici ies altele: oare ce-o fi fost cu ele? Îşi reiau laolaltă fuga.

Înaintaşele, triumfătoare, se divid. Diviziunile lor se mai divid o dată. Altele rămân în urmă… unele fără de urmă, iar altele de ciudă, prind putere, o fac pe-a ambiţioasele şi vor să recâştige teren printr-un atac împotriva celor din faţă. Multe scapă şi-şi continuă nebunia, câteva cedează, dar câteva se retrag anume din luptă şi se întorc după cele pierdute. Găsite, îngrijite, cu forţe proaspete, pornesc din nou spre acelaşi nicăieri. Recuperează.

Din partea opusă vin alte gânduri. Astea-s mai dure, tropăie într-un marş orzganizat şi încearcă să-şi impună propriile reguli. La prima vedere, se pare că vor domina, au o moacă victorioasă. Cer respect şi supunere. Câtă încredere, câtă îngâmfare! Ha! Cine-a mai auzit de reguli într-un haos? După o încăierare crâncenă, sunt răpuse cele din urmă. Nebunia continuă.

Şi… eşti chiar tu, acelaşi.

Doar că… nu mai am chef să-ţi mai zâmbesc şi nu-ţi mai vreau mângâierea, pentru că m-ar schingiui. Aceiaşi ochi în care s-au scăldat nenumărate, prefer să mă ocolească. Nu vreau să-ţi mai apropii buzele şi trupul de mine. Atingerea ta m-ar otrăvi!

Tu eşti acolo. Nu zici nimic. Priveşti în gol, iar gândul ţi-este…undeva. Nu ştiu unde… De fapt, prefer să nu ştiu, nu vreau să ştiu.

Inspiri şi expiri la o secundă şi jumătate. La fiecare două minute tragi aer adânc în piept, apoi oftezi uşor- trei secunde. Uşor?! Poate acolo unde stai tu oftatul ţi-ESTE uşor. Răsuflarea ţi-a ajuns până aici, dar pe drum s-a transformat într-o furtună! Mă poartă până la tine, mă trânteşte-napoi, îmi îngheaţă sângele şi mă sugrumă! Vreau să mă ascund, sunt ridicolă în disperarea mea! Râvnesc la un pic de aer, dar tu îl împiedici să ajungă la mine, l-ai luat şi-l ţii să-l respiri doar tu! Rămâi cu privirea acolo, să nu o întorci! Aici e doar praf, nu vreau să mă vezi prin el. S-a ridicat, e peste tot, mi-a intrat în ochi, îi ţin mici. Nu am aer, nu e lumină!

Opreşte-te! Pleacă! DISPARI!

Deschid ochii.

Tu eşti tot acolo cu privirea în gol. Gândul ţi-este undeva… Respiri două minute… Oftezi- încă trei secunde!

Până când?!

Indiscreţia lor ce-mi descoperă chiar şi cel mai demult uitat şi rătăcit gând, nu va găsi nicio urmă de pasiune.

Nu-mi mai zâmbi! Zâmbetul tău nu e fermecător.

Buzele-ţi timid conturate când se-ntind pe dinţii albi perfect rânduiţi nu sunt de-ajuns să mă facă să visez.

Nu-mi mai vorbi! Vocea ta nu e fermecătoare.

Timbrul ei îmi răsună-ntr-un ecou arsuzitor chiar şi-n şoaptă, dar nu-mi face nici măcar o coardă a sufletului să vibreze.

Sau poate… mint…

Priveşte-mă, zâmbeşte-mi, vorbeşte-mi!

Nu cumva mă pierd tremurândă într-un vis în care iubesc să mă priveşti, să-mi zâmbeşti, să-mi vorbeşti?

Sau poate…

Nu vreau să mă mai priveşti…

Pentru că ochii mei nu găsesc în ai tăi nici macar o urmă de pasiune.

Nu vreau să-mi mai zâmbeşti…

Pentru că zâmbetul cu care ţi-aş răspunde nu e capabil să te arunce într-o visare.

Nu vreau să-mi mai vorbeşti…

Pentru că vocea mea nu e destul de vibrantă pentru sufletul tău.

Sau poate…

Vreau să mă priveşti, dar simţind aceeaşi pasiune pentru mine.

Vreau să-mi zâmbeşti, dar visând cu mine.

Vreau să-mi vorbeşti, dar tremurând ca mine.

Privire.

TOTUL!

Fior. Stop.

Rătăcire.

Unde?

Paralel.

Cât?

Un secol.

Ce?

Neclar.

Încă?

Da.

De ce?

…

Cum?

Chiar aşa.

Unde?

Unde?

Unde?

Cât?

Ce?

Încă?

De ce?

Cum?

Unde?

Respiră…

Regăsire.

Fugărită printr-un labirint ascuns în ochii lui.

Nu ştiu exact ce urmează… Poate o justificare. Da… sau nu. Relativ simplu. Am “întrerupt” scrisul, mi-am ocupat timpul cu altele. Am vrut să reiau mai devreme, dar mă presa cât de mult aş fi avut de recuperat la categoria Katharsis… Nu am avut surse disponibile… Multe s-au adunat, etc. Am renunţat. Probabil va urma un blog special pt. trupă.

Nu garantez că de data asta “mă voi ţine de treabă”, dar îmi voi mai lăsa nişte cuvinte să fie citite din când în când.

Haha, baftă mie! Şi spor vouă la citit.

Doamna Coca Dorica urma să-şi susţină inspecţia de gradul I în 2006, iar lecţia făcea trimitere la tragedia greacă “Antigona“. Pentru a nu fi o oră obişnuită, a decis să pună în scenă alături de elevii de la Seminar această piesă, care de fapt trebuia studiată la oră. Totul a decurs foarte bine, doamna Coca fiind felicitată chiar de domnii profesori de la Universitatea din Iaşi, care, printre altele, i-au spus că şi-a greşit cariera.

La insistenţele elevului Alexandru Matasă, grupul de elevi a format o trupă de teatru antic, numind-o Katharsis şi a participat cu piesa “Antigona” la Festivalul de teatru “Lyceum”. Aici, trupa a obţinut premiul III şi nominalizarea lui Creon, interpretat de către Alin Buliga, la cel mai bun rol masculin.

Distribuţia:

• Claudia Cronţ- Antigona
• Alin Buliga- Creon
• Acsinte Cerasela- Ismena
• Cătălin Romilă- Hemon
• Bogdan Plăcintă- Corifeul
• Puşcaşu Daniel- Tiresias
• Iustin Coca- Copilul
• Cătălin Romilă- Paznicul
• Florin Istrate şi Alexandru Olaru- Slujitori
• Mirela Dumitraş- Moira
• Cristian Solcanu, Cristian Dumitraş, Bogdan Frigura, Andrei Agache, Andrei Balan, Tufă Marius- Corul theban
• Paul Loghin- Solist
• Ştefan Mnesciuc- recitator

În acelaşi an au mai fost puse în scenă încă 3 piese: “Cleopatra, regina Egiptului” (de mai mare amploare), “Decebal” şi “Mărul de aur” (mai simple). “Cleopatra, regina Egiptului”, jucată la Teatrul Mihai Eminescu, a fost realizată în cadrul parteneriatului dintre C.N. A.T.Laurian şi Seminarul Teologic “Sf. Gheorghe”. Personajul principal, Cleopatra, a fost jucat cu graţie, dar şi cu o puternică personalitate de eleva Ana-Maria Chirilă. Caesar a fost talentatul elev Daniel Puşcaşu, iar Marcus Antonius, dezinvoltul elev Ovidiu Cioabă. Această piesă a fost de mare efect şi foarte bine realizată, însă, din păcate, nu s-a participat cu ea la vreun concurs.

Piesa ce a urmat, “Quo vadis?“, a urmărit un scop dublu: pe de o parte transmiterea de informaţii referitoare la perioada lui Nero, pe de altă parte, ilustrarea ideii că “puterea poate fi învinsă de credinţă, credinţa aduce dragostea şi dragostea schimbă destin”. Cu privire la personaje, impresionantă este evoluţia lui Vinicius de la păgân la creştin, o evoluţie prezentată pe parcursul întregului roman. Trupa a avut onoarea de a fi invitată să joace această piesă în cadrul Olimpiadei de Limbi clasice- faza naţională. S-a jucat pe scena de la “Casa Pogor”, din Iaşi.

Distribuţia:

• Claudia Cront- Lygia
• Daniel Puşcaşu- Vinicius
• Ovidiu Cioabă- Petronius
• Bogdan Plăcintă- Nero
• Cerasela Acsinte- Eunice
• Andrei Sofa- Apostolul Petru
• Iustin Coca- Copilul
• Mădălina Nazare- Acteea
• Ionela Cuciureanu- Poppea
• Marius Chirilă- Tigellinus
• Mădălin Jijie- Ursus
• Marius Chirilă- Croton
• Septimiu Pricop- Chilo
• Alexandra Gavrilă- Pomponia
• Ionuţ Moisa- Aulus Platius
• Marius Discalicau- Glaucus
• Tiberiu Ilaş-Soldat
• Alexandra Gavrilă, Andreea Fedor, Cerasela Acsinte, Alina Chiroşcă- Driadele
• Iulian Hodan, Andrei Manole, Adrian Dornescu, Constantin Anechitei- Corul

“Casa cu stafii”, “Iliada”- Parodie, “Proces literar: Reglarea lui Ovidius- a fost acesta vinovat sau nu?” , “Culpabilitatea lui Brutus- o greşeală a istoriei?” sunt alte câteva piese realizate prin multă muncă, multe sacrificii şi răsplătite prin bucurii şi mulţumire sufletească.

Cu ocazia organizării Olimpiadei de limbi clasice la Botoşani în 2009, trupa de teatru antic Katharsis pune în scenă o altă piesă, ce urmează a fi încununată cu succes – “Ifigenia la Aulis”. Aceasta s-a jucat iniţial pe scena Teatrului Mihai Eminescu, apoi a participat la festivalul naţional de teatru “Antic Fest”, de la Bucureşti. În cadrul acestui festival, trupa a obţinut diverse premii, cum ar fi:

• premiul pentru cele mai bune costume
• premiul pentru cea mai bună mişcare scenică
• premiul pentru cea mai bună muzică
• premiul pentru cel mai bun rol feminin principal, acordat Alexandrei Boariu
• premiu de debut, acordat lui Iustin Coca

Distribuţia, formată din elevi ai C.N. A.T.Laurian, C.N. Mihai Eminescu, Seminarului Teologic “Sfântul Gheorghe”, Liceului de Artă “Ştefan Luchian”:

• Alexandra Boariu- Ifigenia
• Ovidiu Cioabă- Agamemnon
• Mădălina Nazare- Clitemnestra
• Ştefan Fantu- Menelaos
• Cătălin Străchinaru- Ahile
• Alexandru Pascal- Bătrânul
• Daniela Negru şi Sandrina Todosi- Corul
• Codrescu Claudiu- Corifeul

Ilustraţia muzicală a fost realizată de:

• Iulian Hodan şi Mihai Murariu
• Raluca Paiu- flautistă

De sunet şi de lumini s-a ocupat:

• Alexandru Spodheim

Trupa a fost invitată să prezinte momente teatrale din această piesă cu ocazia zilelor Teatrului Mihai Eminescu, de către Asociaţia culturală “Vis de artist”.

“În demersul său didactic, un dascăl trebuie să găsească metode noi şi diversificate, mereu şi mereu, pentru ca lucrurile transmise de el să-şi găsească loc în sufletele şi inimile copiilor.

În aceeaşi idee, am înţeles şi noi această modalitate de a-i determina pe elevi să iubească frumosul, virtutea, curajul, dar mai ales, să pătrundă în minunata lume a culturii greco-romane altfel decât prin mijloace obişnuite. Adică, elevul, interpretând un personaj, pătrunde în interiorul lui, îi înţelege mai bine trăirea, rămâne cu mai multe informaţii despre acel personaj, despre acea perioadă, decât dacă ar fi citit sau ar fi discutat la oră acel subiect.” (afirmaţie de doamna profesoară Coca Dorica, în Postfaţa cărţii sale “Rechemaţi din eternitate”)