Zbuciumate, alergând fără control gândurile mi “se distrează”. Oarbe, se calcă-ntre ele, nebunele. De colo-n colo tot aleargă. Urlă… naivele… au impresia că rezolvă ceva. Se asurzesc, dar nu scapă niciunul. Exasperatele, ma disperă!
Haha… Uite căteva strivite pe margini, peste ele-au trecut tancuri cu..alte gânduri. Hm.. câteva încearcă să le reconstituie. Nu reuşesc pentru că-s făcute varză. De-aici ies altele: oare ce-o fi fost cu ele? Îşi reiau laolaltă fuga.
Înaintaşele, triumfătoare, se divid. Diviziunile lor se mai divid o dată. Altele rămân în urmă… unele fără de urmă, iar altele de ciudă, prind putere, o fac pe-a ambiţioasele şi vor să recâştige teren printr-un atac împotriva celor din faţă. Multe scapă şi-şi continuă nebunia, câteva cedează, dar câteva se retrag anume din luptă şi se întorc după cele pierdute. Găsite, îngrijite, cu forţe proaspete, pornesc din nou spre acelaşi nicăieri. Recuperează.
Din partea opusă vin alte gânduri. Astea-s mai dure, tropăie într-un marş orzganizat şi încearcă să-şi impună propriile reguli. La prima vedere, se pare că vor domina, au o moacă victorioasă. Cer respect şi supunere. Câtă încredere, câtă îngâmfare! Ha! Cine-a mai auzit de reguli într-un haos? După o încăierare crâncenă, sunt răpuse cele din urmă. Nebunia continuă.
martie 19, 2011 la 11:19 |
…e o scena dramatica, dar reala. Daca ar fi sa traim doar intr-o lume a gandurilor fara a simti, ne-ar ajunge doar sa ne gandim la dragoste sau ura, ori iertare si asa ar fi. A fi nebun nu e totuna, cu a fi irational; nebunia are ratiunea ei, cum au demonstrat-o geniile.gandurile au puterea de a construi sau a darama